Sarea in bucate

Nu tuturor le este cunoscut faptul ca sarea marina folosita in mod obisnuit pentru a da gust mancarii nu este doar, dupa cum ar trebui sa fie, materia ce ramane in urma procesului de evaporare a apei de mare, ci este obtinuta dupa succesive si repetate spalari realizate cu scopul de a indeparta acele elemente (minerale, metale etc.) considerate in mod gresit ca fiind impure pentru sare.


De fapt, in apa de mare este prezenta o varietate insemnata de elemente chimice, chiar daca intr-o cantitate, pentru unii, redusa. Dar este cunoscut si faptul ca in substantele naturale prezenta chiar in cantitate minima a unui element (numit in acest caz oligoelement) reuseste sa exercite o bogata activitate biologica, deseori in prezenta unor mici cantitati de diferite elemente.


Sarea marina nerafinata, sau integrala, constituie o sursa extraordinar de bogata si perfect echilibrata de oligoelemente, indispensabile unei corecte dezvoltari a reactiilor metabolice organice.


De exemplu: pentru producerea hemoglobinei (o proteina continuta in globulele rosii din sange, avand proprietatea de a fixa si transporta oxigenul) este necesara prezenta fierului; fierul, la randul sau, va fi usor utilizat doar in prezenta unor cantitati mici de cupru; actiunea cuprului va fi accentuata de alte si mai mici cantitati de cobalt; activitatea acestuia din urma va fi posibila datorita manganului in doze si mai mici, etc.


Daca lipseste o veriga din acest lant, probabil cu mult mai lung si mai complex, producerea de hemoglobina va fi deficitara, chiar in prezenta unei cantitati suficiente de fier.




Prezenta elementelor minerale in apa de mare (mg)
Clor
19,3


Fluor
0,001
Sodiu
10,7


Rubidiu
0,0002
Magneziu
1,3


Litiu
0,00007
Sulf
0,9


Zinc
0,00007
Calciu
0,42


Fosfor
0,00006
Potasiu
0,37


Iod
0,00005
Brom
0,06


Arsenic
0,00002
Carbon
0,02


Cupru
0,00001
Stronþiu
0,01


Cesiu
0,000002
Bor
0,1


Argint
0,0000003
Siliciu
0,001


Aur
0,00000001




Sarea marina integrala reprezinta astfel sursa cea mai practica si naturala pentru mentinerea sau restabilirea echilibrului elementelor minerale in organismul nostru. Dar consumul de sare marina integrala in locul sarii rafinate se impune si datorita unei alte serii de motive.


In zilele noastre, consumul de sare (chiar si 30 gr de persoana in fiecare zi) este cu siguranta excesiv fata de cantitatile recomandate de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii (nu mai mult de 5 gr pe zi). Aceste doze nu trebuie depasite pentru a nu genera anumite boli, cunoscute ca fiind  rezultatul  excesului de sare: hipertensiunea si mai ales complicatiile acesteia.


Excesul de sare rafinata (practic, clorura de sodiu in proportie de 99,9%) contribuie la rigidizarea arterelor si provoaca o puternica retentie a apei: acesti doi factori sunt la baza cresterii presiunii arteriale care, la randul sau, va determina alte consecinte nefaste precum insuficienta renala, hemoragii (de temut sunt cele cerebrale), dificultati cardiace etc.


Obisnuinta de a consuma sare in exces se creeaza inca de la o varsta frageda cand gustul hranei este in mod sistematic acoperit de prezenta sarii, aceasta fiind folosita mai mult dupa exigentele si gusturile adultilor ("dar cum va reusi sa manance aceasta mancare ce nu are nici un fel de gust?") decat in functie de adevaratele necesitati ale copilului, pentru care un morcov sau o bucata de dovleac reprezinta in sine gusturi noi si delicioase.


Sarea marina integrala, prin bogatia sa in elemente minerale, adauga savoare hranei prin doze in mod cert mult mai reduse fata de sarea rafinata.


Aceasta schimbare in obisnuintele culinare va contribui cu certitudine, impreuna cu o reeducare a gustului, la scaderea considerabila a cantitatii de clorura de sodiu din alimentatie.


La polul opus, regimul strict fara sare produce anumite tulburari ca: diminuarea apetitului, oboseala, apatie, dereglari stomacale, slabiciune musculara, pierderea cunostintei, crampe, dureri generalizate si, in cazuri extreme, tulburari renale si azotemie.


Alte moduri de intrebuintare:


Intern:
- bautul apei putin sarate combate anemia si oboseala;
- sarea, in cantitate mai mare, topita in apa este purgativa;
- in cazuri de otraviri se provoaca voma dandu-i persoanei respective sa bea un pahar de apa calda in care s-au topit 2 lingurite de sare;


Extern:
- baile de sare sunt tonice si sunt indicate in leucoree, reumatism;
- contra guturaiului: se trage pe nas putina apa cu sare;
- gargara in amigdalita, angina difterica si alte afectiuni ale gatului;
- contra racelii: bai de sare; se pot face frectionari cu alcool in care s-a topit sare;
- contra durerilor si a umflaturilor, dureri reumatice, varice: pe locurile respective se pun saculeti din panza care se umplu cu sare incalzita; acesti saculeti se pot pune si pe abdomen in caz de colici intestinale, splina marita, sau friguri;
- sarea de bucatarie se foloseste pentru clisme (o lingurita la 1l de apa calda)


Observatii:
- alimentele trebuie sarate dupa fierbere (sarea mareste temperatura de fierbere a apei);
- excesul de sare accentueaza acuitatea simturilor (mai ales a mirosului).


Contraindicatii:
- ascite cirotice, edeme, epansamente cardiace, epilepsie, hidropizie, hiperclorhidrie, infectii acute, febrile, toxice, nefrita, nevralgie sciatica, pneumonie.




autor: dr. Andra Bazavan, "Bucataria verde", Editura Firul Ariadnei