Vitamina B2 in combaterea oboselii

Vitamina B2, cunoscuta sub numele de riboflavina este vitamina care te ajuta la limpezirea vederii, la combaterea oboselii.


Acestea nu sunt singurele beneficii ale acestei vitamine. In comparatie cu vitamina B1, riboflavina (vitamina B2) este rezistenta la caldura si acizi. Solubila in apa, o poti asimila usor in organism.


Totusi, iti recomand sa nu tii aceasta vitamina la lumina deoarece aceasta deterioreaza riboflavina.


Stiai ca patrunjelul contine de 3 ori mai multa vitamina B2 decat hreanul? Iar cel mai bogat aliment in riboflavina este drojdia de bere uscata cu un continut de 3,5mg la 100 de grame.


Lipsa vitaminei B2 in organism asociata cu consumul de alcool duce la aparitia cancerului cavitatii bucale? Consumata in dozele recomandate, riboflavina reduce mult din celulele precanceroase si scade aparitia cancerului.


Sanatate cu vitaminei B2 (riboflavina)


- vindeca anemia prin producerea globulelor rosii in organism;
- alaturi de vitamina A ajuta la regenerarea ochilor, in special la functiile acestora, respectiv vederea;
- previne cataracta si combate oboseala ochilor (si a senzatiilor de arsura ale acestora);
- are efecte antioxidante impiedicand imbatranirea prematura;
- este necesara in perioada cresterii mai ales in perioada fetala;
- fiind o vitamina tonica, regleaza digestia;
- este antidiabetica, antispastica si antiulceroasa;
- ajuta la regenerarea pielii, unghiilor si a parului;
- este eficienta in tratarea afectiunilor genitale cum ar fi: dismenoree, fibroame uterine, impotenta sexuala, menopauza, sterilitate, micoza genitala, leucoree.


Carenta riboflavinei:


afectiuni dermatologice, ameteli, anemie, tulburari oculare (cataracta, oboseala ochilor, usturime la nivelul acestora, conjunctivita), intarzie cresterea, scadere in greutate, tulburari digestive si nervoase. La fel ca in cazul tiaminei, riboflavina este eficienta in cazul bolii beri-beri.


Excesul acestei vitamine nu exista deoarece, la fel ca tiamina, se elimina in mod natural prin urina.


Tine cont de dozele zilnice recomandate:


- copii - 1mg, adolescenti - 1,5mg, adulti - 2mg, femei insarcinate sau care alapteaza - 2,5mg.


Vrei sa stii sursele naturale ale vitaminei B2?


- lactate: branza, lapte de oaie, vaca, capra, bivolita, magarita, iapa si laptele matern, iaurt, smantana, lapte batut, zer, unt;
- galbenus si albus de ou crud, oua intregi de rata si gaina;
- cereale: germeni de secara si grau, tarate, porumb, orz, ovaz, secara, hrisca, faina integrala a cerealelor, orez, grau, gris;
- legume: hrean, patrunjel, telina, pastarnac, cartofi, gulii, varza, spanac, sfecla, ridichi, mazare, linte, usturoi, praz, ceapa, fasole, vinete, ardei, rosii, dovleci, castraveti, ciuperci;
- fructe: mere, pere, gutui, piersici, caise, visine, prune, cirese, stafide, capsune, zmeura, coacaze, afine, struguri, soc, catina, nuci, arahide, cocos, castane, avocado, smochine, pepene, mango, banane, kiwi, curmale, portocale, ananas, papaya, rodii;
- alte surse: polen, miere, laptisor de matca, drojdie alimentara, drojdie de bere uscata;


Uite si cateva plante in care gasesti vitamina B2:


- anason (fructe), dud (fructe), fragi (fructe), maces (fructe);
- frunze de: cicoare, crizantema corolata (atat frunzele cat si mugurii), hibiscus, loboda, menta, nalba, papadie, urzica;
- radacina de ginseng oriental, spirulina;
- seminte sau ulei din seminte de cacao.


Cel mai mare continut de riboflavina il gasim in drojdia de bere uscata, cca. 3,5mg la 100 de grame, urmata de drojdia alimentara presata ce contine 2,3mg la 100 de grame;


Germenii de secara si grau contin cca. 1-1,5mg/100 gr, ciupercile care contin 0,5mg/100gr, migdalele dulci contin cca. 0,7mg/100gr; oul intreg de rata contine 0,5-0,7mg.




sursa: venus.org.ro

Vitamina B7, vitamina memoriei

Vitamina B7 o recunosti sub numele de colina. Lecitina pura apartine clasei fosfolipidelor si este compusa din colina si alti doi acizi grasi. E usor acum sa-ti dai seama de ce aceasta vitamina mai este denumita si vitamina memoriei.


Stiai ca vitamina B7 este una din putinele vitamine care trec in lichidul cefalorahidian si astfel este direct implicata in metabolismul chimic al creierului?


Vitamina B7 are un rol foarte important in eliminarea substantelor toxice din organism facilitand functionarea ficatului si vezicii biliare.


Actiuni:


- imbunatateste memoria;
- regleaza functiile ficatului (eficienta in special in cazurile de ciroza si hepatita);
- combate ateroscleroza si hipertensiunea arteriala;
- este eficienta in cazul bolii Alzheimer;
- asociata cu magneziul este eficienta in combaterea oboselii si a migrenelor;
- previne depresiile;
- protejeaza pielea si parul incetinind albirea acestuia;
- este indispensabila pentru constituirea glucozei;
- eficienta in afectiuni genitale (in special al fibromului uterin);
- eficienta in afectiuni cardiovasculare (determina reducerea gradata a nevoii de medicamente).


Alcoolul distruge cel mai mult colina in organism, urmat fiind de cafea.


Carenta de colina determina:


- oboseala, nervozitate si irascibilitate;
- probleme dermatologice (inclusiv grasimea sau uscatimea pielii);
- caderea parului si matreata;
- ateroscleroza si dureri musculare;
- tulburari de crestere;
- moleseala si extenuare;
- depresii si tulburari de memorie.


Daca esti mamica si ai copilas mic iti recomand sa fii atenta sa ii oferi acestuia doza necesara de vitamina B7 deoarece nou-nascutii sunt cei mai expusi lipsei de colina.


Nu s-au semnalat cazuri de exces de vitamina B7 (colina).


Dozele zilnice pe care ti le recomand sunt:


- copii - intre 250 si 450 de mg si adulti - intre 500 si 900 de mg.


Gasesti colina in urmatoarele surse naturale:


- lapte, galbenus de ou, unt;
- cerelae: grau, orz, orez, ovaz;
- legume: cartofi, ceapa, conopida, linte, mazare, rosii, sfecla rosie, soia (boabe), sparanghel, varza (atat alba cat si rosie);
- fructe: alune, arahide, nuci, lamai, portocale, struguri;
- drojdie de bere.


Iti redau si o lista cu plantele care contin colina:


- fructe de: anason si tidva;
- frunze de: cicoare, rozmarin si vasc;
- flori de: catusa, coada-soricelului, isop, pin, romanita, paducel, sulfina, tei;
- radacina de: frasinel, ginseng, paducel, salcie, tataneasa;
- seminte de: canepa, floarea-soarelui, in, schinduf, susan si scoarta de soc;
- partea aeriana de: gura-leului, lucerna, menta-broastei, navalnic, papadie, rachitan, sunatoare, traista-ciobanului, unguras, urda-vacii.


Daca maresti aportul natural de lecitina e necesar sa maresti si aportul de magneziu si calciu si de vitamina E.


Iti recomand sa maresti aportul de colina in cazul in care:


- esti insarcinata sau alaptezi;
- ai un bebe nou-nascut (sa maresti doza acestuia);
- esti o persoana in varsta;
- ai consumat mult alcool de-a lungul vietii;
- esti o persoana cu afectiuni hepatice;
- esti o persoana care suferi de anumite infectii bacteriene sau virale.




sursa: venus.org.ro

Vitamina B6 intareste sistemul imunitar

Stiai ca o supradoza de B6 (cunoscuta sub numele de piridoxina sau adermina) iti poate cauza o blocare a anumitor nervi? Mai stiai ca aceasta vitamina iti creste veridicitatea si amintire viselor?


Vitamina B6 o gasesti sub forma de pudra alba, cristalina, stabila la caldura. Lumina naturala, prepararea, conservarea si rafinarea alimentelor duce la degradarea vitaminei B6.


Actiunile vitaminei B6, vitamina anticanceroasa:


- contribuie la procese metabolice si la functionarea normala a unor organe;
- produce energie in corp;
- este un stimulent muscular si un factor de crestere;
- produce anticorpi fiind antiinfectioasa (inclusiv anti-HIV);
- reduce spasmele musculare, amorteala muschilor, atenueaza greata;
- previne afectiunile cardiovasculare;
- eficienta in tratamentul diabetului si alcoolismului;
- ajuta la asimilarea in organism a proteinelor si lipidelor;
- protejeaza pielea, in special problemele dermato-venerice;
- actioneaza in sinteza adrenalinei si insulinei;
- contracareaza majoritatea simptomelor menstruale.


Alcoolul, pastilele contraceptive, cafeaua si tutunul sunt principalii antagonisti ai vitaminei B6.


Daca faci tratament cu antibiotice sau folosesti anticonceptionale e necesar sa-ti maresti doza de piridoxina.


Carenta vitaminei B6 duce la:


- convulsii, ameteli, anemie, tulburari vasomotorii, greata, varsaturi, leziuni cutanate, uscaciuni la nivelul gurii si la nivelul orificiilor nazale.


Dozele mari de piridoxina iti pot provoca inhibarea absorbtiei intestinale ale acesteia. De regula, excesul apare in cazul in care administrezi vitamina B6 de sinteza in special daca suferi de Parkinson si te tratezi cu Levodopa.


Dozele pe care ti le recomand sunt:


- copii-1,5mg, adolescenti-2,5mg, femei insarcinate sau care alapteaza-8mg, adulti-3mg.


Principalele surse naturale ale piridoxinei le ai in:


- lactate: lapte de vaca, iapa, capra, bivolita, lapte matern, branza, iaurt, smantana, zer, lapte batut;
- galbenus si albus de ou, ou de gaina intreg;
- cereale: tarate de grau, ovaz, orz, mei, porumb, orez, grau, secara, gris, faina integrala a acestor cereale;
- legume: cartofi, morcovi, patrunjel, telina, hrean, gulie, sfecla rosie, ridichi, varza, broccoli, praz, spanac, conopida, ceapa, soia, linte, fasole, salata, cicoare, varza murata, ardei iute, dovlecei, vinete, rosii, castraveti, mazare, mac, ciuperci;
- fructe: mere, pere, piersici, caise, prune, stafide, coacaze, zmeura, struguri, afine, capsuni, mure, agrise, catina, macese, nuci, castane, arahide, alune, migdale, cocos, avocado, banane, curmale, smochine, pepene, ananas, mandarine, lamai, portocale, masline verzi;
- alte surse: drojdie de bere uscata, drojdie alimentara presata, polen, miere, laptisor de matca, melasa.


Plantele care contin vitamina B6 si ti le recomand sunt:


- frunze de: asmatui, creson, pelin;
- fructe de anason;
- partea aeriana de la nasturel si lucerna;
- seminte si ulei din seminte de arbore de cacao.


Cel mai bogat continut de piridoxina il gasesti in drojdia de bere uscata care contine cca 8-10mg/100gr, drojdia alimentara are cca 4-6mg/100gr. Urmeaza apoi soia, ovazul si taratele de grau cu un continut de cca 1-1,5mg/100gr. Alte alimente care contin piridoxina sunt: orz, mei, germeni de grau, linte, naut, avocado care contin cca 0,5-1mg/100mg.




sursa: venus.org.ro

Beneficiile renuntarii la fumat

In ciuda vastei informari privitoare la efectele nocive ale fumatului, a educatiei sanitare si a multiplelor avertismente prevazute de lege, comercializarea tigarilor a luat un mare avant in ultimii ani. Motivele sunt multiple. Unul dintre acestea este ca multi fumatori considera ca dupa cativa ani de fumat este inutil sa mai renunte, deoarece ei cred ca deja raul s-a produs. Nu este adevarat. S-a demonstrat ca renuntarea la fumat reduce mortalitatea cauzata de cancerul pulmonar si de atacul de cord, si de asemenea ca o asemenea hotarare buna poate imbunatati considerabil longevitatea.


Datele statistice de morbiditate arata ca fumatorii care s-au lasat de fumat la un anumit moment dat revin la un grad de risc mult mai mic de a muri de atac de cord, apropiat de cel al nefumatorilor. De asemenea, s-a constatat ca stoparea fumatului accelereaza vindecarea ulcerelor gastrice si ca renuntarea la fumat stopeaza complet procesul de constrictie a vaselor de sange.


In general, motivatia primara pentru a renunta la fumat o reprezinta riscul de boala. Multi oameni renunta la fumat dupa un atac de cord. Dar prevenirea trebuie sa inceapa mult mai devreme. In prezent, mai putin de 20% din fumatori devin nefumatori. In conformitate cu spusele pline de umor ale lui Mark Twain este foarte usor sa renunti la fumat: "stiu", spunea el, "pentru ca am renuntat de mii de ori la fumat!"


Pentru fumatorii moderati (sa spunem cei care folosesc mai putin de 20 de tigari pe zi) si care sunt cu adevarat motivati sa renunte la fumat, dar considera ca nu o pot face dintr-o data, iata cateva sfaturi:


  1. La inceput, alegeti tigari care sunt mai putin tari, cu un continut scazut de gudron si nicotina
  2. Cand fumati, folositi doar jumatate de tigara, cealalta jumatate aruncati-o
  3. Reduceti numarul de pufaieli din aceeasi tigara
  4. Reduceti inhalarea profunda
  5. Urmariti sa fumati mai putin de 3 tigari pe zi
  6. Faceti cat mai multe exercitii fizice, pe cat posibil in aer liber
  7. Faceti-va alte obiceiuri binefacatore si dezvoltati-va interesul pentru alte subiecte sanatoase, care sa va atraga
  8. Gasiti un inlocuitor al tigarilor, de exemplu un pix sau un creion
  9. Recurgeti la mestecarea unor plante care reduc interesul pentru fumat, cum este radacina de obligeana
10. Folositi plante medicinale si preparate naturale care va pot ajuta sa renuntati mai usor la obiceiului nesanatos de a fuma (de exemplu, mestecarea frunzelor de salvie, busuioc sau menta)


Lista de recomandari este una orientativa. Pornind de la aceste sfaturi, fiecare fumator care intentioneaza sa se lase de fumat poate gasi si alte modalitati de invingere a acestui obicei nociv. Oamenii care fumeaza mai mult de 20 de tigari pe zi sunt mult mai greu de motivat sa se lase de fumat. Sunt necesare atunci o incurajare, o ghidare si o sustinere mult mai puternice. 


O practica eficienta este aceea a sedintelor terapeutice de grup impotriva fumatului. Daca sunt corect conduse, ele se pot dovedi de mare folos.


In 1970 Organizatia Mondiala a Sanatatii a condamnat fumatul pe baza consecintelor sale dezastruoase asupra sanatatii. Tocmai de aceea, este necesar ca in primul rand sistemul medical sa fie in fruntea eforturilor de convingere a pacientilor sa adopte un mod de viata mai sanatos, sa descurajeze fumatul, mai ales in randul tinerilor, si sa convinga fumatorii sa renunte la fumat.




sursa: amnro.net 

Probioticele - bacteriile intestinale "prietenoase"

Bacteriile intestinale "prietenoase" dintre care Acidophillus, bifidobacteriile si alte specii de bacterii clasificate ca probiotice (Lactococcus, Lactobacillus, Leuconostoc, Streptococcus) au un rol important in mentinerea sanatatii florei tubului digestiv, fiind chiar esentiale pentru functionarea intregului organism. Diferitele bacterii populeaza predominant fie flora gastrica, ori a intestinului subtire (Acidophillus), fie pe cea a colonului (bifidobacteriile), insa actiunea lor se realizeaza conjugat, pastrand echilibrul florei intestinale.


Care sunt sursele de probiotice?


Suplimentarea florei intestinale cu probiotice se realizeaza prin administrarea preparatelor alimentare bogate in prebiotice (nutrienti ce asigura necesarul de probiotice sau stimuleaza proliferarea intestinala a bacteriilor probiotice):


- Iaurtul proaspat obtinut din lapte nepasteurizat (stim ca pasteurizarea laptelui distruge bacteriile de fermentatie);
- Kefirul si smantana fermentata natural - din lapte nepasteurizat;
- Produse de fermentatie naturala, fara adaos de otet: muraturi, varza acra, bors;
- Ceapa, prazul, usturoiul;
- Branza cu mucegaiuri "nobile";
- Alge: spirulina, chlorella;
- Drojdia de bere;
- Cereale integrale: hrisca (hidratata, nepreparata termic);
- Produse de soia fermentata;
- Sucuri din fructe fermentate (mustul de struguri, vinul);
- Kombucha: bautura rezultata din fermentatia ciupercii.


Care sunt beneficiile probioticelor?


1. Sunt esentiale pentru buna functionare a sistemului imun - probioticele stimuleaza imunitatea intestinala, care e responsabila de 70% din capacitatea de aparare a organismului;
2. Stau la baza sintezei anumitor vitamine dintre care cele din din grupul B (in special B1, B6, B12) vitamina K, acid folic, stimuleaza formarea lactazei, a altor fermenti digestivi si a substantelor antibiotice naturale (acidophilina, hidrogen- peroxid si acid lactic);
3. Stimuleaza absorbtia nutrientilor rezultati in urma digestiei alimentare - administrarea de preparate de fermentatie bogate in probiotice, stimuleaza absorbtia calciului si vitaminelor, la nivel intestinal dar si activitatea digestiva, in general;
4. Impiedica dezvoltarea ciupercilor (de tipul Candida) a parazitilor intestinali sau a altor bacterii intestinale nocive (de tipul shigella, salmonella, E. coli) - acest lucru se realizeaza prin stimularea imunitatii la nivel intestinal si cresterea aciditatii mucoasei intestinale, impiedicand astfel atat dezvoltarea microorganismelor, precum si patrunderea lor din intestin in fluxul sanguin.
5. Efect detoxifiant asupra intregului organism, prin imbunatatirea tranzitului intestinal si eliminarea toxinelor reziduale.
6. Indeparteaza efectele nedorite ale antibioticelor asupra florei intestinale - tratamentul cu antibiotice distruge o parte din aceste bacterii "bune" prezente in intestin, iar administrarea de bacterii probiotice, ajuta la repopularea intestinului cu bacterii "prietenoase".
7. Scade susceptibilitatea la alergii si infectii respiratorii recidivante, prin efectul de modulare imuna pe care il realizeaza; eficiente in dermatitiele alergice ori eczeme. Amelioreaza simptomatologia artritica prin reducerea fenomenelor inflamatorii articulare; 
8. Indeparteaza mirosul neplacut al gurii (halena) datorat lipsei eliminarii corespunzatoare a scaunului si a produsilor toxici din organism.
9. Inlatura atat diareea cat si constipatia - prin echilibrarea tranzitului intestinal.


In ce afectiuni se recomanda?


Probioticele se recomanda pentru o gama larga de afectiuni si probleme, dar si pentru mentinerea sanatatii mucoasei digestive. Pot fi recomandate in caz de flatulenta, colon iritabil, afectiuni tumorale, boli inflamatorii intestinale (colite, enterite) candidoza digestiva, alergii (rinita alergica, astm bronsic), dermatita atopica, eczema, diaree sau constipatie cronica, artrite, boli autoimune, hipercolesterolemie, hepatita, anemie, deficit vitamina de B12, dispepsii gastrice, infectii urinare si genitale recidivante, diabet zaharat, acnee, stress si oboseala cronica.


Cum se utilizeaza?


- Se utilizeaza sub forma alimentelor probiotice (care stimuleaza dezvoltarea intestinala a bacteriilor probiotice);
- Capsule ori tablete ce contin diverse combinatii de probiotice (se evita cele ce contin zahar sau glucoza, intrucat ele inhiba dezvoltarea probiotocelor in intestin).


Probioticele au efecte secundare?


- Cresterea flatulentei, poate fi un efect secundar minor, aparut in primele zile de administrare, proces ce se stopeaza odata ce intestinal s-a obisnuit cu noile bacterii.
- Pacientii aflati sub tratament cu insulina, au restrictii in utilizarea probioticelor de aceea de recomanda doar la recomandarea medicului.
- Bolnavii de pancreatita, nu vor folosi acest produs decat cu recomandare medicala, intrucat s-au raportat cazuri de agravare a bolii.
- Pacientii cu intoleranta la produsele lactate, vor consuma alte surse probiotice in afara lactatelor.




sursa: terapieholistica.ro

Zaharul rafinat (alb) - cea mai dulce otrava

de William Dufty


O multime de boli fizice si mentale obisnuite sunt strans legate de consumul zaharului rafinat, pur.


De ce zaharul este toxic pentru corp?


In 1957, dr. William Coda Martin a incercat sa raspunda la intrebarea "in ce conditii alimentul este otrava?". El a definit otrava: "medical - orice substanta care este introdusa in corp, ingerata sau dezvoltata in corp, care determina sau poate cauza boala; fizic - orice substanta care inhiba (blocheaza) activitatea unui catalizator (acesta fiind o substanta prezenta in catitate mica ce activeaza o reactie - de exemplu enzimele)". Dictionarul ofera o si mai larga definitie, si anume "acela de a exercita o influenta vatamatoare, sau de a perverti".


Dr. Martin a clasificat zaharul rafinat ca otrava pentru ca aceasta substanta chimica pura a fost saracita de componentele minore care-i asigurau viata; este vorba de enzime, vitamine, minerale. Corpul nu poate folosi aceasta substanta chimica in lipsa factorilor vitali (enzime, vitamine, minerale - de origine organica, vie).


Natura a facut ca in fiecare planta aceste elemente vitale sa fie prezente in cantitati suficiente pentru a ajuta la metabolizarea (asimilarea) formelor de zaharuri prezente in acea planta. De aceea, lipsa acestor enzime determina insuficienta asimilare a respectivelor zaharuri. Astfel se formeaza acid piruvic si alte substante anormale din grupa zaharurilor (cele cu 5 atomi de carbon).


Acidul piruvic nu se elimina total si se acumuleaza la nivelul creierului si al sistemului nervos, iar zaharurile anormale ajung in celulele rosii din sange. Acesti metaboliti toxici deranjeaza procesul de respiratie al celulelor, astfel ca acestea nu reusesc sa obtina suficient oxigen pentru a functiona normal. Ca urmare, ele mor. Asa apar bolile degenerative.


Zaharul alb este mortal pentru oameni pentru ca nu aduce decat calorii "goale", dupa cum se exprima nutritionistii. Lipseste paleta de enzime, minerale si vitamine naturale organice care s-au pierdut in procesul de rafinare a zaharului. Mai mult, consumul zaharului este mai rau decat daca nu s-ar consuma nimic, pentru ca goleste corpul de aceste enzime, vitamine si minerale care sunt cheia metabolizarii zaharurilor, dar sunt necesare si in procesele de eliminare a componentilor toxici paraziti.


Corpul uman este atat de "obsedat" de echilibrul substantelor din el, incat "forteaza" pastrarea acestui echilibru prin consumarea rezervelor normale de enzime, vitamine si minerale organice, prezente in corp (de exemplu calciu este luat din oase).


Zaharul pur, consumat zilnic, provoaca si mentine o stare super-acida in corp, astfel ca din ce in ce mai multe minerale sunt extrase din depozitele sistemului osos pentru a "forta" metabolizarea zaharului, in final ajungandu-se la decalcifieri osoase si carierea dintilor.


Zaharul alb afecteaza insa fiecare organ din corp. La inceput, zaharul este depozitat in ficat sub forma glicogenului. Dar, capacitatea ficatului fiind limitata, consumul zilnic de zahar alb duce la umflarea ficatului ca un balon. Atunci cand ficatul este plin pana la refuz, surplusul de glicogen se intoarce in sange sub forma de acizi grasi care ajung in fiecare zona a corpului si se depun in cele mai inactive parti: abdomen, solduri, piept.


Dar, cand aceste zone sunt pline, acizii grasi ajung sa fie depozitati si in zonele active ale corpului, cum sunt inima si rinichii, care incep sa-si reduca din activitate. Astfel ca intregul corp are de suferit din acesta cauza: creste tensiunea arteriala, sistemul nervos parasimpatic este afectat. Organele care sunt guvernate de acesta (cum este creierul mic) devin inactive sau paralizate.


Sistemul circulator si limfatic au de suferit, iar calitatea celulelor rosii scade. Apare astfel o abundenta anormala de celule albe iar procesul de anabolizare, de creare a celulelor, scade. Puterea de imunizare (lupta impotriva factorilor agresivi) si de toleranta a corpului se reduce dramatic, astfel ca cele mai normale situatii (frig, canicula, microbi, tantari) provoaca stari grave.


Zaharul alb excesiv are un efect devastator asupra creierului. Secretul unei functionari optime a creierului este acidul glutamic, o componenta vitala prezenta in foarte multe vegetale. Vitaminele din grupa B ajuta la divizarea acestui acid in componente complementare (antagonice) care asigura functia de control a activitatii creierului.


Vitaminele B sunt fabricate si de bacteriile simbiotice aflate in intestine. Cand apare zaharul rafinat, aceste bacterii mor, astfel ca "fabrica" interna de vitamine B produce mult mai putin decat ar fi necesar corpului.


In anul 1793, un vas plin cu o incarcatura de zahar a pierdut controlul si plutea in deriva. Cei 5 marinari au supravietuit hranindu-se 9 zile doar cu zahar si rom. Cand au fost salvati, se aflau intr-o stare aproape de lesin. Fiziologul francez Magendie a fost inspirat de acest incident si a realizat o serie de experimente cu animale, ale caror rezultate le-a prezentat in 1816.


El a hranit cativa caini numai cu zahar, ulei de masline si apa. Toti cainii au murit. Ca dieta zilnica, zaharul este mai rau decat nimic. Adica, un consum simplu de apa mentine corpul in viata mult mai mult timp decat daca s-ar fi consumat zahar.


Experimentul francezului Magendie a avut si o alta urmare. Industria zaharului s-a auto-sesizat si a inteles pericolele cercetarii stiintifice independente. Din acea zi, industria zaharului a investit milioane de dolari in "cercetare stiintifica" sponsorizata. Au fost angajate cele mai mari nume care puteau fi cumparate cu bani, cu scopul ca se va "produce" o demonstratie (pseudo-stiintifica) care sa laude zaharul.


Cu toate acestea, s-a demonstrat fara dubii ca:
1. zaharul este principalul factor in aparitia cariilor dentare;
2. zaharul provoaca ingrasare si obezitate;
3. eliminarea zaharului a dus la disparitia unor boli considerate fatidice (diabet, cancer, boli de inima).


Sir Frederick Banting, co-descoperitorul insulinei (de fapt, insulina a fost descoperita de Nicolae Paulescu - nota AIM) arata in 1929 ca diabetul era foarte raspandit printre proprietarii plantatiilor de zahar din Panama, mari consumatori de zahar rafinat. In schimb, muncitorii de pe plantatii, care nu-si permiteau decat sa mestece trestia de zahar, nu sufereau de diabet.


Totusi, povestea primului lobby pentru promovarea zaharului rafinat a inceput in anul 1808 in Anglia, cind Comitetul Indiilor de Vest (reprezentantul intereselor comerciale ale producatorilor de zahar) a declarat in Camera Comunelor ca ofera un premiu de 25 de guinee (moneda veche engleza) celui care va veni cu experimente "satisfacatoare" care sa demonstreze ca zaharul era bun pentru hranirea si ingrasarea caprelor, vacilor si a oilor. Asta pentru ca hranirea animalelor in mod traditional costa foarte mult, si depindea de anotimp. In schimb, zaharul era, pe atunci, foarte ieftin: oamenii nu consumau suficient de mult.


Evident, incercarea de a hrani animalele domestice cu zahar si melasa a fost un dezastru.


Cu un zel demn de o cauza mai buna, producatorii de zahar au recurs la metode continuate timp de 200 de ani, pana in prezent: au obtinut marturii irelevante, produse de pseudo-cercetatori subventionati chiar de producatori. Un ziarist i-a numit "constiinte cumparate". Cum altfel poate fi numit cineva care afirma cu emfaza ca "zaharul contine mai multi nutrienti decat orice alta substanta"? L-am citat pe "celebrul" dr. Rush din Philadelphia (America). La acel moment, dr. Rush sustinea si ca masturbarea este cauza nebuniei!


In timp ce pregatea volumul "O istorie a nutritiei", prof. McCollum (de la Universitatea Johns Hopkins), "cel mai mare nutritionist american", a parcurs 200.000 de rapoarte stiintifice despre zahar. Materialul acoperea o perioada foarte mare: de la mijlocul secolului 18 si pana in 1940.


Din acest urias depozit de material stiintific, McCollum a selectat acele experimente care sunt importante pentru descoperirea greselilor din nutritie. El nu a reusit sa gaseasca nici macar un singur experiment stiintific despre zahar, intre anii 1816 si 1940. Astazi, ca si ieri, cercetatorii sunt obligati sa accepte sponsorizari pentru a-si continua experimentele.


Nu avem dreptul sa fim surprinsi de afirmatiile lui McCollum din prefata la volumul sau: "Autorul si editorii sunt profund indatorati organizatiei "The Nutrition Foundation" pentru o bursa oferita cu scopul de a acoperi o parte din costurile publicarii acestei carti".


Organizatia "The Nutrition Foundation" se intampla sa reuneasca celebre companii din industria zaharului: Coca-Cola, Pepsi-Cola, Nestle, American Sugar Refining Co, etc., in total 45 de companii cu interese comerciale evidente.


Dar, poate ca cel mai important lucru despre istoria din 1957 a lui McCollum este acela ca a lasat la o parte cea mai importanta opera pe aceeasi tema. Este vorba de "una dintre operele epocale care face ca orice alt cercetator sa fie gelos ca nu s-a gandit sa faca experimerntul", dupa cum spunea un eminent profesor de la Harvard.


In anii 1930, dr. Weston Price, dentist din Cleveland, Ohio, si-a inceput cercetarile calatorind in toata lumea, din tinuturile eschimosilor, pana in marile sudului, din Africa pana in Noua Zeelanda. Volumul sau, "Nutritia si degenerarea fizica: o comparatie a obiceiurilor alimentare primitive si moderne si efectele lor", ilustrata cu sute de fotografii, a fost publicata in 1939. Concluzia devastatoare la care a ajuns dr. Price era una simpla.


Oamenii care traiesc in conditii asa-numite "primitive" aveau dentitie sanatoasa si o stare generala buna. Ei se hraneau cu alimente naturale, nerafinate, care proveneau din habitatul lor local. De indata ce incepea importul de alimente "moderne", rafinate (ca rezultat al contactului cu "civilizatia"), se observa degenerarea fizica care avansa pe parcursul unei singure generatii.


Succesul campaniilor publicitare desantate, sponsorizate de industria zaharului, este explicabil doar prin ignoranta publica. Daca o opera atat de valoroasa ca cea a dr. Price ar fi popularizata, oamenii ar invata sa se hraneasca sanatos.


Haideti sa nu ne mai prefacem ca periuta si pasta de dinti sunt mai importante decat peria si crema de ghete. Dintii pe care-i avem azi sunt rezultatul alimentatiei nesanatoase pe care am acceptat-o.


In 1958, revista Time a aratat ca un biochimist de la Universitatea Harvard, impreuna cu asistentii sai, au realizat timp de 10 ani experimente cu soareci, sponsorizate de Sugar Research Foundation cu suma de 57.000 USD. Scopul era de a gasi explicatia aparitiei cariilor dentare datorate consumului de zahar, si a modalitatilor de prevenire.


Au fost necesari 10 ani pentru a descoperi ca nu exista nici-o metoda de a preveni cariile dentare, daca se consuma zahar. Cand echipa de cercetatori si-a prezentat concluziile in revista "Dental Association Journal", sponsorizarea a incetat. Sugar Research Foundation si-a retras ajutorul financiar.


Cu cat cercetatorii ii dezamagesc mai mult, cu atat producatorii de zahar trebuie sa se bazeze si mai mult pe campaniile publicitare.


Extras din Nexus Magazine, Vol. 7, Nr. 1 (Dec. 1999 - Jan. 2000)




sursa: aim.active.ws 

Alimentatia afecteaza comportamentul uman

Oamenii de stiinta au cazut de acord: "alimentatia afecteaza comportamentul uman". In urma cercetarilor intreprinse de Richard Wurtman de la Institutul de Tehnologie Massachusetts a ajuns la concluzia ca modificarile in compozitia dietei determina schimbari ale concentratiilor de neurotransmitatori sintetizati in creier si astfel influenteaza comportamentul uman.


Neurotransmitatorii sunt substante chimice care mediaza transmiterea influxului nervos de-a lungul retelelor neuronale (ex: serotonina, dopamina, noradrenalina, acetilcolina). Viteza cu care creierul sintetizeaza acesti transmitatori depinde de ritmul cu care i se furnizeaza "materia prima", reprezentata in majoritatea cazurilor de aminoacizi.


Spre exemplu, serotonina este produsa direct din triptofan, iar singura sursa pentru acest aminoacid este reprezentata de proteinele alimentare. Deficitul de triptofan se asociaza cu tulburari ale somnului si sensbilitatii dureroase, in timp ce un aport crescut de triptofan amelioreaza insomniile si scade perceptia durerii.


Dr. Bonnie Spring de la Universitatea Harvard a observat ca dupa o masa formata din glucide, indivizii testati devin mai calmi dar atentia selectiva le diminueaza. Ea a declarat: "Faptul ca putem detecta un efect dupa o singura masa este cu totul extraordinar!".


Intr-un alt studiu, dr. Alan Gelemberg de la Facultatea de Medicina din Harvard a constatat ca tirozina din alimentatie usureaza depresia cel putin la o parte din pacientii testati. Rezultatele tuturor acestor studii converg catre ceea ce afirma de mii de ani filosofia Upanishadelor (scrieri sacre hinduse): mintea este alcatuita din particule foarte fine ce provin din hrana noastra zilnica.


"Mancarea pe care o servim se transforma pe cai diferite: cea mai grosiera parte a ei devine reziduu, partea de densitate medie se transforma in constituent corporal, iar partea cea mai fina alimenteaza mintea" (Chandogya Upanishad, VI, 5, 1). Este remarcabil faptul ca revelatiile inteleptilor hindusi cuprind adevaruri "moleculare" verificate astazi, dupa atatea milenii, in laboratoarele de biochimie!




sursa: amnro.net

Chlorella - detoxifiant si imunostimulent eficient

Chlorella este denumirea generica a unei alge verzi unicelulare, microscopice, ce creste in apele dulci si contine cea mai mare cantitate de clorofila, dintre plantele cunoscute. Denumirea sa deriva din cuvintele grecesti "chloros", care inseamana verde si "ella" care inseamna mic, referindu-se la marimea microscopica a acestei alge. Exista aproximativ 8000 de specii de chlorella dintre care cele mai cunoscute sunt C. vulgaris, C. pyrenoidosa, C. ellipsoidea, in a caror compozitie chimica intra unele elemente specifice, care dau speciei respective calitati terapeutice deosebite.


Ce contine chlorella?


In general chlorella este foarte bogata in calciu, iod, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc, fitonutrient CGF, betacaroten, biotina, carotenoizi, clorofila, acizi grasi esentiali, acid folic, inositol, acid paraaminobenzoic (PABA), acid pantotenic, proteine, toti aminoacizii esentiali,  acizi nucleici ADN si ARN, vitamine : A, C, B1, B2, B3, B5, B6, B12, E, K. In forma uscata, proportia substantelor nutritive este: 45% proteine, 20% carbohidrati, 20% grasimi, 5% fibre, si 10% minerale si vitamine.


Care sunt actiunile sale?


Stimulent imun, antitumoral, anticolitic, antiastmatic, antidiabetic, hipotensiv, antiulceros, echilibrant hormonal, previne infectiile, protejeaza corpul impotriva radiatiilor nocive, efect antioxidant, chelator al substantelor chimice si al metalelor grele din organism (detoxifiant), hipocolesterolemiant, laxativ.


Studii, cercetari


Creste activitatea sistemului imun 
Chlorella stimuleaza sistemul imun  prin producerea de interferon, stimularea activitatii macrofagelor, a celulelor T si a factorului de necroza tumorala, ceea ce o face eficienta in tratamentul preventiv al cancerului, precum si a infectiilor bacteriene sau virale. Intr-un studiu al cercetatorilor japonezi de la Universitatea Kanazawa din Japonia si publicat in Special Edition of Health World Magazine 1989, se demonstreaza efectul de crestere a imunitatii asupra soarecilor tratati cu chlorella, o anumita perioada de timp.


Protejeaza organismul impotriva cancerului
Prin continutul sau in carotenoide (substante puternic antioxidante), are rol preventiv impotriva cancerului, la om. Studii recente ale cercetatorilor sud -coreeni, releva ca violaxantina (prezenta in C. ellipsoidea) si luteina prezente in C. vulgaris, au calitati de inhibare a cresterii celulelor tumorale si de cresterea a apoptozei celulelor canceroase - Journal of Agricultural and Food Chemistry, 26 noiembrie , 2008.


Creste longevitatea si reintinereste organismul
Chlorella pyrenoidosa contine un factor antiimbatranire numit CGF (Chrolella Growth Factor) si care are un rol important in stimularea cresterii, dezvolatarii si reinnoirii constante a celulelor organismului uman. Foarte valoros este si continutul in acizi nucleici ARN si ADN, care o face eficienta in procesele de reparatie celulara, crescand rata longevitatii.


Chelator al substantelor chimice si al metalelor grele din organism
Prin continutul sau crescut in clorofila, Chlorella detoxifica organismul de substantele chimice nocive (pesticide, medicamente, metale grele). Un studiu realizat in Japonia si publicat in Journal of Medicinal Food, in martie 2007, releva ca femeile care alapteaza, aflate in terapie cu chlorella, au avut concentratii mult mai mici de substante toxice (dioxina) in laptele matern, comparativ cu femeile care nu au luat acest supliment alimentar, iar nivelele de IgA (imunoglobulina) au fost semnificativ crescute la femeile din grupul consumator de chlorella, ceea ce a dus la scaderea infectiilor nou nascutilor din acest grup. Alt studiu realizat pe soareci de laborator, publicat in Food Chemistry Toxicology, in iulie 2008, a aratat ca tratamentul cu chlorella reduce semnificativ nivelele de plumb din sange si tesuturi.


Scade colesterolul din organism
Intr-un articol publicat in Journal of Medicinal Food, in septembrie 2008, cercetatorii japonezi au demonstrat ca nivelele crescute de colesterol sanguin, au revenit la normal la pacientii tratati timp de 16 saptamani cu chlorella, comparativ cu grupul martor, iar nivelele fluctuante de glucoza din sange, s-au echilibrat pe parcursul tratamentului.


Cum se administreaza?


Chrolella se administreaza sub forma uscata, ca pulbere, ori capsule sau tablete. Fiind un bun supliment energetic este foarte utila consumarea ei ca si aliment bogat in proteine vegetale, in caz de subnutritie, anemie, obezitate.


Cand nu se recomanda?


La femeile insarcinate sau care alapteaza, la bolnavii aflati sub medicatie anticoagulanta (reduce efectul acestor medicamente), la bolnavii de guta (deoarece poate creste cantitatea acidului uric in sange).




sursa: terapieholistica.ro

Sarea in bucate

Nu tuturor le este cunoscut faptul ca sarea marina folosita in mod obisnuit pentru a da gust mancarii nu este doar, dupa cum ar trebui sa fie, materia ce ramane in urma procesului de evaporare a apei de mare, ci este obtinuta dupa succesive si repetate spalari realizate cu scopul de a indeparta acele elemente (minerale, metale etc.) considerate in mod gresit ca fiind impure pentru sare.


De fapt, in apa de mare este prezenta o varietate insemnata de elemente chimice, chiar daca intr-o cantitate, pentru unii, redusa. Dar este cunoscut si faptul ca in substantele naturale prezenta chiar in cantitate minima a unui element (numit in acest caz oligoelement) reuseste sa exercite o bogata activitate biologica, deseori in prezenta unor mici cantitati de diferite elemente.


Sarea marina nerafinata, sau integrala, constituie o sursa extraordinar de bogata si perfect echilibrata de oligoelemente, indispensabile unei corecte dezvoltari a reactiilor metabolice organice.


De exemplu: pentru producerea hemoglobinei (o proteina continuta in globulele rosii din sange, avand proprietatea de a fixa si transporta oxigenul) este necesara prezenta fierului; fierul, la randul sau, va fi usor utilizat doar in prezenta unor cantitati mici de cupru; actiunea cuprului va fi accentuata de alte si mai mici cantitati de cobalt; activitatea acestuia din urma va fi posibila datorita manganului in doze si mai mici, etc.


Daca lipseste o veriga din acest lant, probabil cu mult mai lung si mai complex, producerea de hemoglobina va fi deficitara, chiar in prezenta unei cantitati suficiente de fier.




Prezenta elementelor minerale in apa de mare (mg)
Clor
19,3


Fluor
0,001
Sodiu
10,7


Rubidiu
0,0002
Magneziu
1,3


Litiu
0,00007
Sulf
0,9


Zinc
0,00007
Calciu
0,42


Fosfor
0,00006
Potasiu
0,37


Iod
0,00005
Brom
0,06


Arsenic
0,00002
Carbon
0,02


Cupru
0,00001
Stronþiu
0,01


Cesiu
0,000002
Bor
0,1


Argint
0,0000003
Siliciu
0,001


Aur
0,00000001




Sarea marina integrala reprezinta astfel sursa cea mai practica si naturala pentru mentinerea sau restabilirea echilibrului elementelor minerale in organismul nostru. Dar consumul de sare marina integrala in locul sarii rafinate se impune si datorita unei alte serii de motive.


In zilele noastre, consumul de sare (chiar si 30 gr de persoana in fiecare zi) este cu siguranta excesiv fata de cantitatile recomandate de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii (nu mai mult de 5 gr pe zi). Aceste doze nu trebuie depasite pentru a nu genera anumite boli, cunoscute ca fiind  rezultatul  excesului de sare: hipertensiunea si mai ales complicatiile acesteia.


Excesul de sare rafinata (practic, clorura de sodiu in proportie de 99,9%) contribuie la rigidizarea arterelor si provoaca o puternica retentie a apei: acesti doi factori sunt la baza cresterii presiunii arteriale care, la randul sau, va determina alte consecinte nefaste precum insuficienta renala, hemoragii (de temut sunt cele cerebrale), dificultati cardiace etc.


Obisnuinta de a consuma sare in exces se creeaza inca de la o varsta frageda cand gustul hranei este in mod sistematic acoperit de prezenta sarii, aceasta fiind folosita mai mult dupa exigentele si gusturile adultilor ("dar cum va reusi sa manance aceasta mancare ce nu are nici un fel de gust?") decat in functie de adevaratele necesitati ale copilului, pentru care un morcov sau o bucata de dovleac reprezinta in sine gusturi noi si delicioase.


Sarea marina integrala, prin bogatia sa in elemente minerale, adauga savoare hranei prin doze in mod cert mult mai reduse fata de sarea rafinata.


Aceasta schimbare in obisnuintele culinare va contribui cu certitudine, impreuna cu o reeducare a gustului, la scaderea considerabila a cantitatii de clorura de sodiu din alimentatie.


La polul opus, regimul strict fara sare produce anumite tulburari ca: diminuarea apetitului, oboseala, apatie, dereglari stomacale, slabiciune musculara, pierderea cunostintei, crampe, dureri generalizate si, in cazuri extreme, tulburari renale si azotemie.


Alte moduri de intrebuintare:


Intern:
- bautul apei putin sarate combate anemia si oboseala;
- sarea, in cantitate mai mare, topita in apa este purgativa;
- in cazuri de otraviri se provoaca voma dandu-i persoanei respective sa bea un pahar de apa calda in care s-au topit 2 lingurite de sare;


Extern:
- baile de sare sunt tonice si sunt indicate in leucoree, reumatism;
- contra guturaiului: se trage pe nas putina apa cu sare;
- gargara in amigdalita, angina difterica si alte afectiuni ale gatului;
- contra racelii: bai de sare; se pot face frectionari cu alcool in care s-a topit sare;
- contra durerilor si a umflaturilor, dureri reumatice, varice: pe locurile respective se pun saculeti din panza care se umplu cu sare incalzita; acesti saculeti se pot pune si pe abdomen in caz de colici intestinale, splina marita, sau friguri;
- sarea de bucatarie se foloseste pentru clisme (o lingurita la 1l de apa calda)


Observatii:
- alimentele trebuie sarate dupa fierbere (sarea mareste temperatura de fierbere a apei);
- excesul de sare accentueaza acuitatea simturilor (mai ales a mirosului).


Contraindicatii:
- ascite cirotice, edeme, epansamente cardiace, epilepsie, hidropizie, hiperclorhidrie, infectii acute, febrile, toxice, nefrita, nevralgie sciatica, pneumonie.




autor: dr. Andra Bazavan, "Bucataria verde", Editura Firul Ariadnei

Rolul magneziului in organism

Cuvantul "magneziu" provine de la numele orasului grecesc Magnesia, in apropierea caruia existau mari zacaminte de carbonat de magneziu. Magneziul este prezent in apa de mare, in anumite ape minerale, in vegetale si in tot regnul animal. In corpul uman se gasesc aproximativ 30 g de magneziu; cea mai mare parte se gaseste in schelet, sub forma de saruri de calciu si de fosfor. 


Desi in corp este mai putin abundent decat sodiul, potasiul si calciul, rolul magneziului in organism este foarte important, magneziul intervenind in mai mult de 300 de reactii enzimatice in organism (in metabolismul glucidic, lipidic si protidic). Printre celelalte roluri ale sale enumeram:


• Are rol in relaxarea musculara. Magneziul este un relaxant, un euforizant si un tranchilizant natural. Regleaza echilibrul nervos (rol antistres).


• Magneziul are rol in protectia organismului la frig, traumatisme, interventii chirurgicale.


• In cadrul tesutului osos, magneziul, in combinatie cu calciul si fosforul, realizeaza structura de rezistenta a scheletului si dintilor si asigura o buna asimilare a vitaminei D, care intervine in dinamica metabolismului osos.


• La nivelul sistemului neuroendocrin, o mare parte din hormonii elaborati de organism isi desfasoara activitatea specifica numai in prezenta magneziului (in special insulina si hormonii paratiroidieni).


• Are actiune anticoagulanta, prevenind instalarea accidentelor coronariene (infarct miocardic).


• Hematiile si leucocitele au nevoie pentru activitatea lor de magneziu; magneziul stimuleaza cresterea numarului de leucocite, daca acesta este scazut, si de asemenea stimuleaza sinteza de imunoglobuline.


• Impiedica acumularea de calciu si sodiu in peretii vasculari.


• Combate hipertensiunea arteriala, scade colesterolemia, favorizeaza somnul.


• Deficitul in magneziu, determina senzatia de nod in gat, ameteli, rinite persistente (generate de hiperactivitatea mucoasei nazale), dureri faringiene si raguseala.


Magneziul tinde sã dispara din alimentatia noastra din cauza saracirii solurilor (datorata agriculturii chimizate) si a rafinarii excesive a anumitor alimente (de exemplu, painea alba). Aceasta explicã de ce majoritatea oamenilor, doar prin alimentatie, nu asimileaza suficient magneziu in organism.


Cea mai mare parte din cantitatea de magneziu pe care o ingerãm este stocata la nivelul sistemului osos si al dintilor. Restul se afla in sange, in tesuturi si in organe (inima si creier).


Nevoia zilnica:
- in primul an de viata, nevoile zilnice de magneziu sunt de 40-70 mg si cresc progresiv, de la 100 mg la sfarsitul primului an pana la 200 mg la 10 ani;
- adolescenti: 350 mg;
- barbati: 400 mg;
- femei: 350 mg (in timpul sarcinii si alaptarii nevoile zilnice cresc la 450 mg).


Surse naturale:
- Legumele cu frunze verzi: spanac, brocoli, varza si salata sunt surse ideale de magneziu.
- Cerealele integrale (grau, porumb, orez, ovaz, secara), cereale germinate, fulgi de cereale, leguminoase (linte, fasole), fructe uscate si oleaginoase (migdale, smochine, arahide si unt de arahide), banane, soia.
- Baile cu ape termale constituie o sursa importanta de magneziu.


Observatii


    * Magneziul are nevoie pentru asimilarea sa de prezenta vitaminei B6.
    * Consumul crescut de carne impiedica asimilarea magneziului in organism.
    * Absorbtia magneziului este strans legata de cea a calciului, raportul optim in alimentatie al celor doua minerale fiind de 2 la 1.
    * Absorbtia sa este facilitata de aciditatea gastrica si este mult ingreunata de o alimentatie bogata in proteine si grasimi sau de consumul de alcool. 
    * In cazuri de stres, este foarte indicata asimilarea magneziului in organism.




sursa: terapieholistica.ro

Cele 10 mituri ale dietei

Mitul 1: Colesterolul este nociv, alimentatia saraca in grasimi, sau chiar fara nici un gram de grasime, este recomandata.


Colesterolul este o substanta grasa produsa de ficat. Avem cu totii nevoie de colesterol in sange pentru ca acesta ajuta la formarea membranelor celulare si la producerea unor hormoni vitali. In plus exista doua tipuri de colesterol: colesterol "bun" si colesterol nociv. Grasimile saturate care se gasesc in alimente precum carne, branza, smantana, unt sau produse de patiserie cresc nivelul de colesterol nociv care fiind in exces se depune pe artere. In schimb colesterolul "bun" il transporta inapoi in ficat pe cel nociv in exces.


Privit din acest punct de vedere, concluzia este ca o dieta lipsita de grasimi nu ajuta organismul (scade nivelul de colesterol "bun" de care este nevoie). De aceea tot ce trebuie facut este renuntarea la grasimile saturate in locul celor nesaturate care se gasesc in uleiul de masline sau fructele de avocado.


Mitul 2: Dietele severe si postul sunt bune pentru pierderea de kilograme.


Pe tremen scurt poate fi adevarat, insa poate avea efecte nedorite asupra nivelului colesterolului. Dietele severe, nu numai ca indeparteaza grasimea dar in acelasi timp scade tonusul tesuturilor, da senzatii de ameteala si slabiciune. Deci, este mult mai indicat un pogram de slabit pe termen lung care sa fie completat si cu un program de exercitii fizice.


Mitul 3: Mancarea consumata seara ingrasa mai mult.


Multe diete recomanda sa nu se mai manance nimic dupa o anumita ora, seara,  in ideea ca organismul va stoca mai multa grasime pentru ca nu mai este implicat in nici o activitate. Cu toate acestea, studii recente dovedesc contrariul. Concluzi acestor studii este ca nu alimentele consumate seara reprezinta cauza cresterii in greutate, ci intreaga cantitate de mancare consumata in 24 de ore. Este adevarat ca cei care nu mananca mai nimic in timpul zilei si seara consuma o cantitate importanta de alimente sunt predispusi la ingrasare, insa acest lucru se datoreaza lipsei unui program regulat de mese. Mesele regulate ajuta la reglarea apetitului si in general a consumului de alimente.


Mitul 4: Vegetarienii nu isi pot forma o masa musculara.


Vegetarienii pot fi la fel de musculosi ca si cei care consuma carne, procurandu-si proteinele din produsele vegetale precum soia sau cereale. Este nevoie de proteine pentru a forma masa musculara, insa proteinele in exces pot duce la afectiuni ale rinichilor.


Mitul 5: Un metabolism scazut incetineste pierderea in greutate.


Acesta este mitul cel mai vehiculat printre persoanele supraponderale care incearca sa-si tina greutatea sub control. Studiile au aratat ca metabolismul tinde sa se aceelereze odata cu luarea in greutate. Insa motivul pentru care oamenii nu reusesc sa slabeasca este de fapt sedentarismul si nicidecum un metabolismul scazut.


Mitul 6: Alimentele grase determina luarea rapida in greutate.


Chiar daca ne vine greu sa credem, luarea in greutate este un proces lent. Este nevoie sa manaci 3500 de calorii in plus pentru a castiga 0.5 kg (si vice versa pentru a pierde). Daca se pare ca ai luat ceva in greutate dupa o masa copioasa, acest lucru se datoreaza mai mult cantitatii de fluide care oricum se resoarbe. Totul este ca masa copioasa sa ramana doar o exceptie si nu un obicei! Daca se realizeaza un echilibru intre alimentele sanatoase si cele care contin grasimi, combinate cu un stil de viata activ, pe termen lung, greutatea poate fi controlata.


Mitul 7: Laptele degresat are un continut mai scazut de calciu decat cel cu grasime.


De fapt, studiile realizate au demonstrat contrariul: laptele partial sau in totalitate degresat contine o cantitate mai mare de calciu, asta pentru ca acesta se gaseste in partea apoasa nicidecumin in cea grasa. Laptele semidegresat este cea mai buna solutie pentru cei care vor sa-si mentina greutatea, urmarind o alimentatie sanatoasa.


Mitul 8: Alimentele sarace in grasimi ajuta la pierderea de kilograme.


"Sarac in grasimi" sau "fara grasimi", nu inseamna neaparat si "sarac in calorii" sau "fara calorii". Si in plus, mai conteaza si cantitatea consumata, pentru ca rezultatul este acelasi daca manaci un aliment cu grasimea la jumatate, dar in cantitate dubla!


Mitul 9: Intotdeauna te ingrasi in momentul cand te lasi de fumat.


In momentul cand renunta la fumat, unii oameni se ingrasa, altii slabesc, iar altii raman la aceiasi greutate. Este mult mai sanatos sa fii o persoana supraponderala dar nefumatoare, decat sa nu renunti la fumat doar de teama ca o sa te ingrasi! Multe persoane care renunta la fumat, inlocuiesc tigarile cu mancarea. O alternativa o reprezinta fructele care pot fi gustari foarte sanatoase.


Mitul 10: Bananele ingrasa.


Bananele sunt de fapt alimente cu o cantitate foarte mica de grasimi. Exista jumatate de gram de grasime in 95 de calorii. Mai mult, ele sunt bogate in potasiu si sunt foarte potrivite ca gustari.




Sursa: armonianaturii.ro