Talie de "viespe"

Zona mijlocie a corpului este una din regiunile in care grasimea se depoziteaza usor: nu inseamna insa ca trebuie sa renuntati la dorinta de a avea un abdomen suplu si puternic.


Acest tel poate fi atins daca aveti o dieta saraca in grasimi, un program aerobic si cateva exercitii corecte, care se adreseaza musculaturii abdominale. Pentru foarte multe femei un abdomen slab si neted ramane doar un vis, dar problema nu trebuie privita numai din punct de vedere estetic.


Un abdomen puternic va ajuta sa va mentineti mult mai usor pozitia verticala, contribuid semnificativ la reducerea durerilor lombare si la cresterea fortei intregului organism.


Principalul muschi al abdomenului - muschiul drept abdominal - este lung si plat, intinzandu-se pe aproape toata lungimea trunchiului, de la nivelul sternului pana la simfiza pubiana. In regiunea superioara este de aproape trei ori mai lat decat in regiunea inferioara. Exercitiul pe care vi-l propunem - ridicarea bazinului - este adresat in special regiunii inferioare a acestui muschi.


Este unul din putinele exercitii care sunt cu adevarat eficace pentru regiunea abdominala inferioara. O idee foarte raspandita, dar gresita, este ca ridicarea picioarelor si flexia bazinului pe trunchi, tinand picioarele intinse sau indoite, reprezinta un exercitiu util pentru musculatura abdominala inferioara. Adevarul este ca acest exercitiu se adreseaza mai ales muschilor flexori ai bazinului, care in general nu au nevoie de tonifiere. De fapt, supradezvoltarea muschilor flexori ai bazinului, mai ales daca e asociata cu o musculatura abdominala slabita, poate accentua curbura spinarii la nivelul lombar, ceea ce poate provoca durere sau accidente. Atunci cand ridicarea bazinului este efectuata corect, muschii flexori ai bazinului vor reveni la starea lor normala, iar fibrele muschiului drept abdominal vor fi fortifiate.


In acest exercitiu, bazinul este situat mai sus decat capul, ceea ce permite un control permanent al miscarilor, precum si concentrarea asupra muschilor abdominali. Forta de gravitatie va va ajuta foarte mult, mai ales daca regiunea inferioara a abdomenului este slabita.


Daca ati suferit de hipertensiune sau dureri lombare, e bine ca inainte de inceperea antrenamentului sa faceti un control medical, deoarece pozitia cu capul pe un plan inferior bazinului poate accentua aceste probleme.


Daca nu dispuneti de o bancheta reglabila, ridicati unul din capetele banchetei astfel incat sa formeze cu solul un unghi de 45 grade. Intindeti-va pe bancheta cu fata in sus, plasand piciorele la capatul mai ridicat si umerii la capatul mai coborat. Coloana vertebrala trebuie sa fie relaxata si incercati ca tot spatele sa atinga banca.


Indoiti-va coatele si prindeti cu ambele maini capatul terminal al banchetei, deasupra capului. Ridicati picioarele de pe banca si apoi indoiti-le, astfel incat genunchii sa formeze cu bazinul un unghi de 90-110 grade. Gambele trebuie sa fie paralel cu podeaua. tinand calcaiele apropiate, rasuciti usor picioarele spre exterior, pentru a obtine o pozitie confortabila a picioarelor.


Indoiti coloana vertebrala astfel incat coccisul, regiunea vertebrala si fesele sa se ridice de pe banca. in timpul miscarii, expirati incet pe nas sau pe gura pentru a permite o contractie mai buna a muschilor abdominali. Cand ajungeti in punctul maxim al miscarii, mentineti pozitia pentru doua secunde apoi reveniti incet, inspirand, la pozitia de plecare.


Nu incercati sa faceti exercitiul ruland bazinul spre piept sau ajutandu-va cu mainile, fapt ce ar usura efectul exercitiului. E foarte important sa aveti picioarele relaxate, astfel incat miscarea de ridicare sa inceapa de la nivelul bazinului. Atunci cand exercitiul este executat corect, veti simti cum se contracta muschii din regiunea inferioara a abdomenului.


Atunci cand reusiti sa executati un set cu 12-15 repetari corecte, puteti creste gradul de dificultate a exercitiului. Pentru aceasta reduceti inclinarea bancii, facand-o aproape orizontala. Daca vreti ca efectul sa fie maxim, folositi inclinarea inversa, astfel incat capul sa fie situat mai sus decat bazinul.


Practicat corect si regulat, acest exercitiu va va mentine o silueta supla si tinereasca, iar asociat cu alte exercitii permite obtinerea unei forme fizice maxime.




sursa: seductiatrupului.ro

Îngroşarea taliei creşte riscul de cancer intestinal

Chiar dacă te-ai îngrăşat doar în talie nu înseamnă că eşti la adăpost de afecţiuni tipice persoanelor „cu greutate”. Unul dintre pericole este cancerul intestinal.

Avertizarea vine din partea cercetătorilor de la Centrul Imperial din Londra. Studiul făcut de ei recent confirmă faptul că grăsimea în exces, chiar şi numai cea din talie , poate provoca boli grave, între care şi cancerul.

Se pare că fiecare centimetru în plus poate creşte cu trei procente riscul de a face cancer intestinal. De aceea, specialiştii atrag atenţia importanţei pe care o are gimnastica pentru a scăpa de grăsimea în exces sau pentru a te menţine în formă .

Sursa: clicksanatate.ro

Cand gresim in diete

Cand ne dam seama ca am luat in greutate mai mult decat ne dorim, avem o inclinatie normala spre a manca mai putin. Sarim peste masa de pranz sau mancam foarte putin la cina in speranta ca reducand cantitatea de alimente, corpul nostru va arde grasimile in exces. Dar acest lucru nu este neaparat adevarat. Mancand mai putin, de fapt, ingreunam procesul de pierdere in greutate.
Trebuie avut in vedere ca organismul uman s-a format acum milioane de ani, si in acele vremuri nu existau diete. Singurul eveniment din viata oamenilor cu calorii scazute era foametea. Cei care puteau face fata unei perioade de lipsa de hrana erau cei care reuseau sa supravietuiasca. Corpurile noastre, asadar, si-au dezvoltat un mecanism propriu care ne ajuta sa supravietuim unui regim sarac.
Cand cercetatorii au comparat persoane supraponderale cu persoane slabe, au constatat ca ambele categorii consuma acelasi numar de calorii. Ceea ce ii diferentiaza este cantitatea de grasimi consumata. Persoanele slabe consuma mai putine grasimi si mai multi carbohidrati.
A pierde in greutate nu se poate realiza peste noapte. Un program de slabit atent planificat cere bun simt si o anumita indrumare. Din pacate exista o multime de informatii gresite in jurul nostru si la fel de multi oameni usor de pacalit si zapacit.
De fiecare data cand deschizi o revista sau un ziar vezi reclame la noi produse, pastile sau plasturi care inlatura rapid kilogramele in plus. Se pare ca toata lumea cauta acea pastila magica pentru slabit. Milioane de americani incearca sa slabeasca, cheltuind milioane de dolari anual pe programe sau produse de slabit. Adesea pierd in greutate. Dar daca iei legatura cu aceste persoane cinci ani mai tarziu vei constata ca au pus la loc toate kilogramele pierdute in timpul programului.
Recent s-a realizat o trecere in revista a programelor de diete existente in comert pentru a se determina daca au succes pe termen lung. Nici un program nu s-a dovedit eficient. Deci, foarte rapid, asa numita industrie a dietelor a venit pe piata cu noi produse si consideratii false asupra lor pe care FDA (Food and Drog Administration) le-a depistat si a inceput sa le stopeze.
A fi supraponderal si mai ales obez poate cauza numeroase probleme de sanatate grave, iar acum este un lucru stiut ca atunci cand un consum caloric devine excesiv, o parte din acest exces in mod frecvent, este reprezentat de grasimi saturate.
Un mit este faptul ca oamenii se ingrasa consumand prea multe calorii. Este drept, caloriile trebuie luate in considerare, insa in general nu aceasta este cauza obezitatii. De fapt, in momentul de fata oamenii consuma mai putine calorii decat la inceputul secolului. Daca doar caloriile ar fi motivul supraponderalitatii, ar trebui sa fim slabi cu totii. Insa nu suntem. Intr-o viziune de ansamblu, se observa o multime de oameni cu probleme de greutate. Unul din motive il reprezinza sedentarismul. Dar, in aceiasi proportie contribuie si faptul ca dieta noastra de zi cu zi s-a modificat substantial continand o mare varietate de grasimi.
Oamenii care incearca sa slabeasca fara efort fizic, adesea, cu timpul, se ingrasa din nou. Desi initial scad in greutate in timpul dietei, aceasta pierdere consta in apa si masa musculara. In timp ce in momentul cand se depun iar kilograme, acestea reprezinta grasime. Pentru a evita depunerea de grasime trebuie stimulat metabolismul prin exercitii fizice regulate.
Trebuie facut un program lejer de exercitii fizice care sa fie executat zilnic, insa mersul pe jos este cel mai bun si cel mai la indemana exercitiu care duce la intarirea sistemului, osos, controlarea greutatii si tonifierea muschilor.


Sursa: armonianaturii.ro

Pierderea in greutate - un plan pe viata

O componenta esentiala a fiecarei diete este imbunatatirea controlului metabolic al fiecarui individ in parte. Pastrarea masei musculare si pierderea in greutate din masa de grasime este cheia in realizarea acestei imbunatatiri in controlul metabolismului. De fapt masa musculara este cea care dicteaza metabolismul. Persoanele care sunt supraponderale cat si cele obeze au foarte multa grasime proportional cu masa musculara, care poate sa incetineasca metabolismul cat si sa sustina rezistenta la insulina.

Un program complet include astfel atat o dieta, exercitii si chiar suplimente care va pot ajuta sa va imbunatatiti controlul asupra metabolismului.


In momentul alegerii unui program de slabit, este foarte importanta cautarea unei diete care sa pastreze integritatea masei musculare. Dietele severe, care zdruncina organismul, au ca rezultat pierderea rapida in greutate, insa aceasta pierdere se datoreaza reducerii masei musculare si a nivelului de apa din organism, si nicidecum reducerii stratului adipos. In urma unui asemenea program de slabit se va observa o castigare rapida a kilogramelor tocmai pierdute, insa in grasime si nu in masa musculara. Cel mai bun plan de urmat pentru cei care vor sa piarda cateva kilograme este un plan care sa tinteasca schimbarile dintre masa musculara si stratul de grasime din organism si care sa intensifice pierderea de grasime si nu de masa musculara.


In urma numeroaselor cercetari s-a demonstrat ca cele mai eficiente par a fi dietele cu un indice glicemic (IG) scazut. Cei care urmeaza acest tip de dieta se satura mai repede la o masa, sunt complet multumiti de ceea ce mananca, si au o buna toleranta la glucoza. Pierderea in greutate se va datora reducerii masei de grasime din organism. Din acest motiv dietele cu IG scazut previn o schimbare a metabolismului prin cresterea capacitatii de stocare a grasimii si nu arderea acesteia. Este importanta constientizarea faptului ca aceasta nu este doar o dieta cu un nivel scazut de carbohidrati. Conferind acelasi nivel de importanta tuturor carbohidratilor, da voie celor care urmeaza acest tip de dieta sa consume si carbohidrati cu IG ridicat.


Cei care urmeaza o dieta cu IG scazut pot consuma carbohidrati precum: fibre, fasole, linte, ovaz, cartofi, cartofi dulci dar si majoritatea fructelor precum mere, portocale si grapefruit care sunt foarte bogate in pectine si au un IG scazut spre moderat.


Doar eliminarea carbohidratilor din alimentatie nu reprezinta un program eficient de slabit; doar reducand numarul de calorii nu faceti altceva decat sa pierdeti din masa musculara si nicidecum din stratul de grasime. De asemenea, cercetarile au aratat ca reducand numarul de calorii va scadea si consumul de energie cu 10%, chiar 15%.


Organismul nu stie ca atunci cand reducem numarul de calorii dorim sa pierdem din greutate. Ca urmare actioneaza defensiv reducand indicele metabolic pentru a stoca cat mai multa hrana. Asa se explica faptul ca in dietele severe se observa o incetinire a metabolismului.


Cu alte cuvinte, restrictionarea numarului de calorii din alimentatie nu asigura in mod obligatoriu si o eliminare completa a alimentelor cu IG ridicat. Acestea pot produce o schimbare a metabolismului care va stoca proteine, grasimi si carbohidrati in loc sa ajute la oxidarea acestora. De asemenea, dieta cu IG scazut poate imbunatati rezistenta la insulina si scade riscul bolilor coronariene. Spre deosebire de alte diete, aceasta poate fi urmata la nesfarsit, devenind un stil de viata.


Este insa foarte importanta incorporarea in aceast program si a exercitiilor fizice. Mersul pe jos sau pe bicicleta, dansul, gimnastica aerobica sau orice alta forma de miscare sunt obligatorii. Pentru inceput, exercitiile fizice vor fi facute de 3 ori pe saptamana cate 10 minute, ajungandu-se la 30-45 minute de 3 pana la 5 ori pe saptamana.


De retinut ca masa musculara comanda metabolismul, pe cand masa de grasime il incetineste. Mentinerea sau imbunatatirea (dupa caz) a masei musculare poate avea efecte pozitive importante asupra metabolismului.


O modalitate extrem de eficienta si totodata complexa de purificare a organismului si echilibrare a metabolismului este si Regimul nr.7 al dr. Oshawa.

Rolul exercitiilor fizice in mentinerea starii de sanatate

Importanta exercitiilor fizice in mentinerea unei cat mai bune stari de sanatate a fost apreciata inca din vremuri stravechi. Urmatorul citat din traditia ayurvedica este foarte semnificativ:


"Activitatea trupului care este destinata cresterii puterii si fermitatii corporale este numita exercitiu fizic. El trebuie practicat cu regularitate si intr-o masura corecta. Usurinta fizica, fermitatea trupului, capacitatea de munca, rezistenta fizica la ridicarea unor greutati, eliminarea tulburarilor fiziologice si stimularea functiilor digestive se poate obtine in mod eficient prin exercitiu fizic care este realizat corect. in schimb, supra-efortul duce la oboseala, epuizare, ori poate da nastere altor neajunsuri trupesti."


Viata omului modern


O caracteristica importanta, insa nedorita, a vietii moderne, care face ca viata moderna sa se deosebeasca net de viata omului din trecut, este nivelul scazut al activitatii fizice. Datorita multiplelor mijloace tehnice aflate la dispozitie, in viata omului modern s-au redus considerabil situatiile care pot solicita corpul sa realizeze exercitii fizice.


Studiile epidemiologice moderne au aratat ca traiul sedentar, impreuna cu starea de obezitate asociata acestuia, reprezinta factori importanti care contribuie la aparitia unor boli grave, cum sunt diabetul si ateroscleroza. in prezent, coexistenta acestor doua boli este o cauza frecventa de mortalitate, iar morbiditatea in diabetul zaharat este reprezentata de complicatiile cardio-vasculare.


Fiziologia exercitiilor fizice


Studiul detaliat al efortului muscular a inceput in secolul XVIII, cand Antoine Laurent Lavoisier si Pierre Simon de Laplace au descoperit ca efortul muscular consuma oxigen si produce dioxid de carbon. Pe masura avansarii cercetarilor a devenit din ce in ce mai clar faptul ca exercitiile fizice implica nu doar muschii, ci si multe alte tesuturi corporale. Intr-adevar, in cazul activitatii fizice este necesara o extraordinara coordonare respiratorie, circulatorie si nervoasa, toate conlucrand in mod controlat.


In secolul XIX, aproape toti fiziologii renumiti studiau exercitiile fizice. In secolul XX, cercetatorii A.V. Hill din Marea Britanie, August Krogh din Danemarca si Otto Meyerhof din Germania au primit premiul Nobel, in special pentru cercetarile lor asupra muschilor si asupra exercitiilor fizice. In anii de dinainte de al 2-lea razboi mondial, Laboratorul de studiere a oboselii, din cadrul universitatii din Harvard, a devenit centrul mondial al studiului experimental al exercitiilor fizice.


S-a constatat ca, atunci cand se afla in stare de relaxare, un om normal si sanatos inhaleaza intre 6 si 8 litri de aer pe minut, din care aproximativ 0,3 litri de oxigen sunt transferati din alveolele pulmonare in sange. Simultan, dioxidul de carbon este eliminat din sange si expirat. Cand acelasi om este antrenat intr-o activitate care ii solicita la maxim musculatura, poate sa inhaleze 100 litri de aer pe minut, din care sa extraga 5 litri de oxigen.


Termenul "cantitatea maxima de oxigen", introdus de Hill in 1924, caracterizeaza limita superioara a performantei unui individ si s-a dovedit a fi extrem de util in practica fiziologica. Capacitatea maxima de absorbtie a oxigenului in cazul unui individ normal nu este corelata cu capacitatea de ventilatie sau difuzie a plamanilor, ci cu capacitatea maxima de pompare a inimii. Capacitatea maxima de absorbtie a oxigenului este un indice important al capacitatii circulatorii, in cazul unei functionari corecte a plamanilor.


Rolul vital al oxigenului


Mecanismul de control respirator previne acumularea dioxidului de carbon in cantitati mari si virtual asigura o cantitate adecvata de oxigen, pe un domeniu care se extinde de la odihna la mobilizare maxima. Hill a studiat efectele inhalarii de oxigen pur in timpul exercitiilor fizice. Efectul imediat al trecerii de la inhalarea aerului, la inhalarea aerului imbogatit cu oxigen, in timpul unor exercitii realizate constant, este scaderea considerabila a vitezei respiratiei.


Atletii care au inhalat aer imbogatit cu oxigen pe perioada antrenamentului au semnalat o eliminare pronuntata a senzatiei subiective de epuizare si o descrestere a numarului de respiratii pe minut. Inhalarea de oxigen a marit capacitatea de efort a atletilor.


Pe de alta parte, Jocurile Olimpice din Mexic au demonstrat efectul advers al altitudinii mari si al hipoxiei (deficienta de oxigen) asupra atletilor care au participat.


Nevoia de oxigen


Un mecanism important utilizat de corp in conditii severe de stres, cauzate de exercitii fizice solicitante, este capacitatea de a genera o nevoie marita de oxigen.


Dr. Roger Bannister din Anglia in 1954 (fiind atunci in timpul studentiei la medicina) a alergat o mila in 4 minute. Ulterior, Peter Snell, din Noua Zeelanda, a alergat o mila in 3 minute si 54 secunde. Astfel de recorduri sunt posibile, deoarece mecanismele corporale permit unui corp antrenat sa treaca temporar peste capacitatea obisnuita de a transporta oxigen la muschii activi si sa compenseze aceasta dupa terminarea efortului. Ventilatia si inhalarea oxigenului continua sa ramana mai crescute decat in starea normala a corpului, o perioada de timp dupa ce efortul a incetat.


Termenul "stare stationara" este utilizat de fiziologii care studiaza efortul fizic pentru a defini ritmul activitatii care poate fi sustinuta o perioada lunga de timp, fara sa apara o nevoie suplimentara de oxigen.


In timpul unei activitati continue, cum ar fi mersul pe jos cu o viteza de 5 km pe ora timp de cateva ore, nevoia de oxigen creste rapid la inceput si apoi scade. Ulterior, ea poate sa ramana aceeasi cateva ore. In timpul unei activitati solicitante, nevoia de oxigen creste rapid si continuu pana la terminarea activitatii.


Adaptarea la efort fizic


In mod normal, sangele arterial contine aproximativ 18% oxigen, exprimat volumic (transportat de hemoglobina din celulele rosii). Daca se inhaleaza oxigen pur, acest procent creste la 18,5%. In timpul odihnei tesuturile absorb oxigen cu o viteza care scade procentul de 18% oxigen in sangele arterial la aproximativ 12% in sangele venos. Aceasta este diferenta arterio-venoasa.


Pe de alta parte in timpul exercitiului fizic sangele poate ceda tesuturilor si pana la 15% oxigen, de aproape 2,5 ori mai mult decat in timpul relaxarii. Proprietatile biologice ale hemoglobinei au un rol important in adaptarea corpului la efort.


In cazul unui tanar, inima isi poate creste forta de contractie de la 5,5 litri de sange pe minut in perioada de relaxare, la de aproape 5 ori mai mult in timpul efortului maxim. La maxim, necesitatile de oxigen ale inimii cresc forta sa de contractie, atat prin accelerarea pulsului, cat si prin cresterea volumului de sange pompat. Pulsul se poate dubla sau chiar tripla, volumul de sange pompat poate ajunge de la 60-80 ml pe bataie, in timpul relaxarii, pana la 120 ml, in timpul efortului.


La un efort moderat inima fie isi accelereaza pulsul, fie isi mareste contractia, in functie de antrenamentul individual si probabil si in functie de alti factori. Inima unui atlet antrenat isi mareste volumul de pompare mult mai rapid decat inima unei persoane sedentare.


Sub stresul emotiilor, cum ar fi teama sau mania, inima isi creste capacitatea aproape in intregime prin accelerarea pulsului. Daca nervii care controleaza pulsul sunt blocati experimental folosind medicamente, inima isi va creste oricum volumul de pompare. Cresterea capacitatii cardiace pe perioada stresului emotional este considerabil mai scazuta decat in conditii de stres fizic, nu mai mult de 1/3 peste capacitatea normala din timpul relaxarii.




sursa: amnro.net